Mi-as dori mult sa “coboram iubirea” de pe piedestal si s-o aducem in noi, pentru ca acolo este locul ei! Doar din tine o poti da mai departe. Si mai ales mi-as dori ca atunci cand vorbim despre iubirea de sine sa nu o mai abstractiziam atata si sa NU o mai confundam cu orgoliul. Ca sa fie forte clar… Orgoliul blocheaza iubirea, indiferent daca vorbim de iubire de sine sau de altii.

M-am saturat de cate ori am auzit in ultimul timp “nu pot sa ma pun pe mine pe primul plan pentru ca as fi egoist”, “nu pot sa spun nu”, “sa ma iubesc ar insemna ca am orgoliu” si multe altele pe acelasi tipar. Ideea este ca daca tu nu te iubesti pe tine, este doar o iluzie ca-i iubesti pe altii. Ceea ce faci de fapt de cele mai multe ori, este sa dezvolti niste atasamente puternice, dependente si codependente fata de cei care-ti implinesc nevoile de afectiune, tandrete, atentie, etc si asta este o falsa senzatie de iubire. Astepti mereu ca cineva din afara sa-ti dea ceea ce tu nu poti sa-ti dai,sa-ti umple golurile, sa-ti spuna ca esti frumos, bun, valoros, puternic, destept,etc. Oamenii care nu se iubesc pe ei insisi sunt la randul lor greu de iubit, pentru ca sunt acaparatori, neincrezatori, revendicativi, plangaciosi, gelosi si cu tendinte maxime de victimizare.

Atunci cand vorbim de iubire de sine, vorbim de fapt despre iertare de sine, acceptare de sine, respect de sine si intelegere de sine. Si aici nu vorbim doar de spirit ci si de corp. Iubirea, respectul si acceptarea propriului corp, a propriei sexualitati si identitati sunt foarte importante in tot acest proces. Lucrurile in esenta sunt foarte simple, noi le complicam! Le complicam pierzandu-ne in tot felul de tipare si scheme pe care le preluam si dupa care functionam ca niste robotei, scheme pe care nu le punem aproape niciodata la indoiala si in interiorul carora ajungem de fapt sa nu mai gandim noi insine ci sa preluam ce-au gandit altii, sa facem lucruri fara sa stim de ce ci doar pentru ca “asa se face”, sa nu mai stim cine suntem si ce vrem cu autenticitate ci sa ne modelam si sa ne manifestam dupa cum ar vrea “lumea” sa fim.

In concluzie, atunci cand incepi sa te schimbi, sa te apropii de tine si incepi sa te iubesti, da, lumea te poate percepe si ca fiind egoist, rau, orgolios sau mai Stiu eu cum. Nu pentru ca ai fi, ci pentru ca brusc nu mai faci ce vor altii ci ce vrei tu, nu mai accepti orice ci pui limite, nu mai ai disponibilitate nelimitata si nu mai esti “marioneta”.

Si inca ceva… si orgoliul, si rautatile si egoismul si fricile si furia, toate fac parte din noi, din fiecare, nu are sens sa le negam. Dar singurul mod in care le poti transcende este sa le identifici, sa le accepti, sa le cunosti!

Suniel este ingerul iubirii de sine si va poate ajuta mult in drumul vostru!

Ca sa inchid cercul, iubirea nu are nevoie de piedestal, iubirea nu are nevoie de ritualuri, formule speciale sau incantatii. IUBIREA DOAR ESTE! Depinde doar de noi daca ne deschidem catre ea, daca suntem receptivi unei astfel de energii si daca consideram de la nivel interior ca o vrem si ca o meritam. Iubirea nu leaga, nu conditioneaza, nu supune si nu impune.

Cu drag!

G