Cartea vietii

Nu o sa vorbesc azi nici despre Akasha, nici despre cartea tuturor vietilor noastre de cand Dumnezeu a creat spiritul fiecaruia si nici despre Metatron, “scribul” Cerului, pe care il iubesc cu toata fiinta mea. Azi as vrea sa ne jucam, sa ne lasam imaginatia libera, sa ne dam voie sa fim creativi, sa visam, sa simtim si sa ne folosim puterea de co-creator pe care “Big Boss” a pus-o in fiecare si sa fim noi scriitori.

Imi plac foarte mult cartile si recunosc ca nu am imbratisat deloc curentul cartilor digitale (foarte bun dealtfel). Imi place sa simt mirosul unei carti, sa-i simt energia, simplul fapt de a o tine in mana mi se pare ca ma conecteaza mai mult cu informatia de acolo, imi place sa o aud fosnind, imi place sa dau paginile una cate una, sa ma pierd in ea si sa pierd notiunea timpului citid-o.

Stand azi in librarie, ma gandeam ca noi suntem fix ca o carte. Viata noastra e ca o carte, cu tot felul de personaje care intra si ies de cele mai multe ori cand te astepti mai putin, o gramada de capitole, unele mai placute, altele mai anoste, dar ca sa intelegi actiunea momentului prezent trebuie sa stii ce s-a petrecut in capitolele anterioare, intrigi, rasturnari de situatii, surprize, etc si mereu trebuie sa dai pagina… Marele avantaj atunci cand “esti in cartea ta” este ca tu ai creionul in mana si depinde de tine cu ce hotarasti sa umpli pagina urmatoare, cum schimbi actiunea si incotro indrepti povestea. Avantaj si dezavantaj… pentru ca a tine creionul in mana vine cu o responsabilitate imensa, aceea de a-ti asuma propria poveste, dar si cu o putere incredibila, aceea de a nu lasa pe nimeni sa-ti scrie povestea.

Ceea ce am observat de-a lungul timului, este ca pe masura ce vremea trece ne vine tot mai greu sa dam paginile sau sa incheiem capitole si sa incepem altele noi. Si in cele mai multe cazuri motivele sunt “ma simt blocat, nu mai merge nimic, nu ma mai regasesc” sau “mi-e frica, cum sa-mi asum lucrul x, daca gresesc, etc”. Iar aici o sa va raspund impartasindu-va din “cartea vietii mele” si din toate celelalte carti pe care eu am reusit sa le citesc. Atunci cand te simti blocat, cand nimic nu mai e la locul lui, este cel mai mare semnal de alarma ca trebuie “sa dai pagina”, trebuie sa schimbi ceva. A te simti blocat, in cele mai multe cazuri inseamna ca te-ai oprit din “a creste”, din a te dezvolta, din a trai si atunci e nevoie sa te opresti din a face cerculete pe hartie, respectiv din a te lamenta si sa incepi sa scrii, respectiv sa actionezi. In cazul fricii si al neasumarii; este firesc sa-ti fie teama sa te arunci in necunoscut, dar ar trebui sa-ti fie si mai teama sa stai unde esti daca te face total nefericit si nemultumit. Timpul trece si daca nu schimbi nimic si esti nefericit, in cativa ani vei fi si mai nefericit si ce crezi, cu cativa ani mai batran si mai incrancenat. Si daca tu nu faci schimbarea de buna voie, vine universul si da pagina pentru tine si atunci e si mai neplacut, pentru ca situatiile prin care urmeaza sa treci pot fi si mai bulversante.

In popor spunem “sa nu judeci cartea dupa coperti”. Uneori ne chinuim o viata intreaga si tot nu reusim :). Si nici nu cred ca vom reusi vreodata in intregime. Prima impresie conteaza, imaginea conteaza, cum suntem vazuti conteaza; ce putem sa schimbam e proportia in care conteaza. Dar chiar si asa, nu uitati ca perceptia creeaza realitatea si ca doi oameni “citind aceeasi carte”, uitandu-se la aceeasi persoana, pot intelege lucruri total diferite, pot vedea ceva total diferit, informatia fiind aceeasi.

Singurul lucru pe care nu-l poti scrie tu insuti, este finalul cartii, acesta-i apartine mereu Scriitorului Suprem!…

Daca ai fi o carte, tu ce carte ai fi? Copil fiind, am primit “Micul print”. Am adorat-o si de atunci tot scriu la ea…. Asa ca eu as fi… “Mica printesa” editie revizuita si adaugita in fiecare luna de viata!

Cu drag!

G

Leave a comment